– Hei, dragul tatei, Mos Craciun, locuieste intr-un oras de gheata, dar are un suflet atat de bun, incat ar topi cu generozitatea lui si ghetarii batrani si uriasi ai planetei.
– Si cu ce se hraneste el acolo, in tara de gheata, ma intreaba cu ochii negri si migdalati?
– Pai, face provizii din bucuria copiilor, de aceea si este atat de bun. Ai vazut ca micutii ii pun cafea sau ceai si biscuit sa il rasplateasca, fiindca ii aduc daruri, dar el isi hraneste renii cu ele. Nu opreste nimic pentru sine .
Stam de vorba la ceas de iarna. Bradul este impodobit, colindele se aud in surdina in casa noastra, mirosuri ispititoare vin de la bucatarie. Stam impreuna la fereastra si ne bucuram ca ninge. O vreme admiram dansul fulgilor de nea, apoi o luam de la capat povstind despre Mos Craciun.
Trebuie sa fac fata la o multime de curiozitati: cum le stie el pe toate, cine ii conduce fabrica de jucarii, dar pe cea de dulciuri, cine ii face partie iarna, ca este si el om batran si i-au mai scazut puterile. Este de ajuns sa il auda pe bunicul cum se vaita de dureri de sale si sa inteleaga…
Nici nu stie ca surpriza il asteapta! Ah, ce fericit sunt ca am vazut anuntul: “Inchiriaza Mos Craciun”, ca am programat demult vizita lui si i-am lasat si cadourile pentru el si pentru sotie.
Rulada de curcan cu ciuperci si ficat de gasca miroase fabulos, placintele cu branza sunt gata. Vom avea o cina pe cinste!
Sotia mea se aranjeaza intotdeauna cand se asaza la masa. Parca ar fi o ducesa sau o contesa. Iese din bucatarie, face un dus rapid, sa nu miroase a mancare, isi aranjeaza parul, se machiaza discret si se imbraca elegant, apoi ne pune in farfurie si suntem fericit impreuna.
-Dragul mamei, sa nu te asezi niciodata la masa oricum, ii spune ea celui mic! Masa este sarbatoarea familiei si sa stii ca este cel mai mare noroc din lume sa nu stai singur la masa!
Ma felicit in gand ca am ales o persoana atat de speciala sa fie mama copilului meu. Doamne, ce cina, ce cuvinte frumoase si iubirea ne curge in cani simultan cu vinul fiert pentru noi si cu ceaiul aromat de iarna pentru cel mic. Cina este pe sfarsite. Multumim frumos si divinitatii si gospodinei, ne mai mangaiem din priviri, cand se aude soneria.
-Ne traiesc soacrele, dragul meu, spune ea si pana sa adaug ceva este la usa.
Mos Craciun ramane putin incurcat. L-a fermecat cu frumusetea ei. Cel mic aude dialogul de la intrare si fuge pe hol sa vada musafirul:
-Primiti cu Mos Craciunul, nu?
Are fulgi de nea pe gene si ochii albastri si duiosi, barba alba, lunga si pufoasa ca zapada. L-am ales dupa cum l-a descris cel mic.
Copilul ramane mut de fericire. Chipul sau angelic este inundat de fericire ca a venit la el in vizita Mos Craciun. Ne ducem in sufragerie.
Masa este plina cu bunatati, fiindca asa am hotarat sa fie in fiecare iarna, sa aiba oaspetii ce alege. Stau acolo frumos aranjate: portocale, bomboane de pom, fursecuri simple si umplute, biscuit cu crema si piscoturi fine.
Mos Craciun face spectacol. Il captiveaza pe micut cu povestile lui, putin diferite de ale mele, apoi ii da cadoul, ii face urari si il roaga sa promita ca va fi la fel de bun si de cuminte. Ii vine randul sotiei, iar ochii i s-au umezit de emotie, fiindca nu se astepta.
Nici nu stiu cand au zburat cele 30 de minute, dar pot sa va spun ca au umplut pana la refuz sufletele celor dragi de fericire.
-Taticule, tu nu ai primit nimic! Of, parca ai avea spiritul lui Mos Craciun acela din povestile tale, care nu vrea nimic pentru el, ci imparte cu cei dragi tot ce are. Ai vazut totusi ca Mosul mananca si chiar pentru reni nu a luat nimic. Te rog sa nu fii suparat ca nu a adus si pentru tine un dar, ma implora cel mic, sarutandu-ma pe ambii obraji.
-Eu am cele mai alese daruri, ii spun! Va am pe voi si nu as putea sa imi mai doresc ceva! Mie imi ajunge fericirea voastra!