Pentru adolescentii de astazi, mallul este paradisul in care gasesti tot ce vrei, daca ai bani. Daca afara te topesti de caldura, in mall este racoare si bine. Cum patrunzi in constructia gigantica simti pe loc briza marii si adierea vantului. Dimpotriva, cand afara bate vantul turbat si gerul crapa pietrele, aici este cald si bine si primul imbold este sa iti desbraci hainele groase.
In mall, faci cumparaturile, mananci, te uiti la un film, te joci si stai la o sueta la o cafea sau la un pahar de coniac sau vin foarte bun cu prietenii. Dar cei care lucreaza aici se simt oare la fel de bine?
Ar prefer sa aplice pentru angajari videochat?
In timp ce unii se plimba prin mall, sa se rasfete, personalul care lucreaza aici depune efort ca oamenii cu bani sa se simta bine. Am vazut salariati conducand masina de spalat si de aspirat, personal radicand tavile pline de resturi de la mese, supraveghetorul de la consolele de jocuri curatind in urma copiilor care mananca in timp ce se joaca.
In mall, la hotel sau la restaurant nu este un loc de munca unde toti muncesc, cum este intr-un spital sau intr-o scoala (este adevarat ca elevii mai si adorm din cand in cand).
Fiecare isi asuma riscurile meseriei pe care o alege. La banca, casiera inumara zilnic sume uriase de bani si cu toate acestea bugetul ei este limitat si munceste din greu pentru salariul ei.
La fel este si in mall. Salariatii vad cum se sparg milioane sau chiar miliarde de lei zilnic, iar ei se strecoara umili sa nu ii deranjeze pe beneficiarii activitatii lor. Din cand in cand se mai strecoara in mall si cate un sarac. Il observi de departe, fiindca se simte strivit de lumea orbitoare din jur. Se multumeste sa isi ia un covrig, de la baiatul sau fata cu bicicleta, care se plimba de colo colo cu sticle de apa si covrigi, sa intre in magazine si sa caute un chilipir sau sa stea analizand lumea pe canapelele reci sau pe scaunele confortabile.
E interesant cum pana si in locurile in care se poate manca exista diferente mari intre cei cu potential financiar si cei fara. De pilda in timp ce scaunele din plastic si mesele asezate la gramada sunt pentru cei cu buget modest, restaurantele de lux cu canapele, scaune imbracate in piele fina si pereti decorati cu iedera sau tapet scump si fin pentru cei cu potential, adica avand un buget de la 5000 de lei in sus pe luna.
Altfel nu si-ar permite sa achite si facturi si costul cosului zilnic si sa isi ofere si un astfel de rasfat care costa de la 100 de lei in sus.
In timp ce pentru omul lipsit copanele lucesc de grasime si sunt puse unele peste altele, pentru cel cu bani se gateste pe loc, iar prezentarea mancarii alese este de vis.
Dar ei, cei care strang la fast-food, la restaurante? Poate ca le este si lor foame si poftesc la ceva.
Cu siguranta ca si societatea este un mall, in care o duce fiecare cum poate si trebuie sa isi poarte singur de grija. Cu oferte pentru toate buzunarele, societatea da fiecaruia bunastare, fericire, multumire sau cum vreti sa ii spuneti, dupa cum il ajuta buzunarele.
Mi-ar placea sa stiu daca s-ar putea realiza egalitate cel putin intre oamenii bravi ai acestei lumi. In opinia mea, un om brav este acela care a facut tot ce depinde de el sa isi depaseasca statutul, dar i s-au frant aripile, cand dorea sa faca saltul decisiv.
Lenesii isi merita soarta, dar omul care munceste in plus, isi castiga cinstit banul, de ce sa fie limitat, fiindca imprejurarile nu i-au fost favorabile?
Viata este ca un mall sau ca un mijloc de transport in comun. Alesii au voie in magazinele exclusiviste, la restaurant de lux si pot calatori la clasa I. Ceilalti se uita cu jind si isi accepta statutul sau servesc si prima si a doua categorie de clienti.
Si cu toate acestea viata este frumoasa. Aici, pe pamant legam prietenii, ne facem familii, ne construim locuinte si amenajam camera personala si caruselul existential ne invarteste pe toti ametitor de repede…