Stateam pe terasa hotelului din Sinaia si priveam muntele ce se profila in zare si padurile aramite pe poale. Erau ultimele mele zile de vacanta si turistii inundau strazile oraselului regal. La hotel se vorbea in romana, dar si in engleza si ebraica.
Peste drum de hotel se intindeau tarabele cu bunatati: casute din turta dulce, miere, serbet, borcane cu dulceata, nuga si ciocolata de casa, dar si ceramica facuta manual, ii si imbracaminte moderna sau in stil folkloric.
Comerciantii profitau din plin de prezenta noastra. La Peles, altii vanzatori de suveniruri: magneti de frigider, jucarii pentru copii, porumb fiert, clatite, suc sau apa si vata de zahar.
Am vizitat castelul si mi-a parut rau ca totul a durat atat de putin, fiindca erau cozi si la intrare si la iesire. Mi-as fi dorit sa casc gura ore intregi la salile mobilate cu gust, la plafoanele pictate cu fir de aur, la usile secrete si la biblioteci cu volumele legate in piele.
Doamne cata bogatie dublata de simt estetic se afla acolo! Venea toamna si incepeau scolile. Eu am venit prima data la acest castel iarna, in copilarie, dar nu se vizita si imi amintesc ca nu am putut vedea altceva decat saniile si trasurile negre sau rosii poleite cu aur si noaptea am visat ca eram regina si ca ma plimbam cu ele…
La hotel curat, cald si bine, piscina cu apa curate. La restaurant piure cu trufe, pui pe jar si paste de iti lasa gura apa numai cand te gandesti la ele.
Traiam ultimele clipe de vacanta si ma gandeam cu resemnare la scoala cenusie in care lucrez, cu copii galagiosi si plini de energie, cu parinti nemultumiti si la mediul monoton in care urma sa ma intorc.
-Ce fericiti sunt oamenii care traiesc intr-o statiune turistica, am spus soptit! Nu au timp sa se plictiseasca. In oras sosesc mereu alti oameni, alte grupuri, peisajul este frumos in orice anotimp. Chiar si copacii aceia negri, intinzand crengile goale catre cer sunt mai frumosi decat zidurile si peretii gri!
Ce-nseamna sa traiesti in statiune? Cladirile sa fie ingrijite si construite cu stil. Chiat si vilele si casele vechi sa fie reparate, renovate, sa nu mai cada tencuiala de pe pereti in capul oamenilor. Sa ai la dispozitie restaurante unde sa mananci ca la mama acasa, dar si ca la restaurantul din Grecia sau Turcia care te-a cucerit combinand fructele de mare cu sosul de rodii sau de mango.
Sa fie puiul copt bine pe jar si legumele sa devina dulci fiindca au fost coapte la jar de carbuni sau de lemne.
Sa gasesti acolo si mancare buna, dar si o bautura si o cafea fina si un desert savuros. Sala sa fie curata si frumos mobilata si muzica foarte buna. Inchid ochii si revad sala de mese de aseara.
In hol erau lumanari aprinse pentru evrei, fiindca era vineri seara si urma sabatul. Am apreciat modul in care romanii de la hotel stiau sa ii primeasca si sa le respecte obiceiurile. Apoi sala mare in care se canta si se dansa in locul lasat liber in fata meselor. Oamenii erau fericiti si bateau ritmul melodiei. Poate volumul era putin cam tare dupa gustul nostru, fiindca nu mai puteam deloc vorbi intre noi.
Statiune inseamna sa ma uit pe fereastra restaurantului la care mananc si sa vad pomi, iarba, flori si apa din belsug: apa din cascade in care se reflecta jucaus lumina, apa din fantanile arteziene si apa cuminte din piscina.
Ah, piscina in care te invaluie caldura, cum deschizi usa! Este caldura aceea din zilele de iarna, cand afara iti crapa mainile de ger, iar in casa iti vine sa atipesti instant…
Peste trei zile ma aflam deja in Bucuresti, dar dupa un popas pe site-ul https://www.aquagardenmilitariresidence.ro am gasit acea statiune aproape de casa pe care o cautam.
De-atunci nu mai sunt deloc nostalgica in ultimele zile de vacanta, fiindca in Militari am gasit tot ce imi trebuie ca sa fiu fericita langa cei dragi si sa petrecem impreuna clipe de vis.
Piscina era acolo, mult mai mare decat cea de la hotel, sezlonguri erau din belsug. Imi amintesc ca la hotelul din Sinaia erau zile si ore in care nu prindeai un sezlong si nu aveai loc sa inoti in bazin de aglomerat ce era. Trebuia sa fii extrem de atent, fiindca alaturi de adulti inotau copiii care nu aveau piscina si locuri de joaca special amenajate pentru ei. Daca si dusurile erau putine si se mai statea la coada la ele sau curajosi mergeau impachetati in prosoapele curate si isi faceau dus in camera, la hotel, in complexul rezidential prezentat mai sus sunt cabine de dus suficiente. Dupa ce ai facut miscare de ajuns, te plimbi putin prin gradina japoneza, admiri cascadele si fantanile arteziene, privesti cu maxim interes foisoarele suspendate, apoi te grabesti catre restaurant unde au mancare buna si sanatoasa.
In Bucuresti, statiunea este la doi pasi de tine, crede-ma!