Sunt multe exemplele in care oamenii cad victime prejudecatilor sociale. Din pacate, nu analizam bine lucrurile, nu cautam adevarul, ci ne pripim sa acceptam adevaruri prefabricate, iar acest lucru ne poate costa viata. Am doua exemple prin care doresc sa va demonstrez faptul ca le este mult mai bine bunicilor nostri in cel mai de lux camin batrani privat din Bucuresti decat acasa, in familie.
1. Cazul doamnei S. cu 10 ani mai tanara decat sotul ei, o contabila de succes si descendenta unei familii vechi, de mosieri.
Sotul a avut un atac cerebral si a ramas paralizat la pat. Fiind afectat si creierul, comportamentul sau lasa de dorit. Doamna S. a refuzat sa il duca la cel mai de lux azil de batrani din Bucuresti, temandu-se de gura lumii.
-Il ingrijesc, fiindca am fost parteneri o viata. Ce ar zice lumea despre mine sa il lepad la azil?
Sotul era din zi in zi mai violent si arunca peste tot produsele din pampersi, astfel incat dupa 3 luni de ingrijire, sotia lui, cu 10 ani mai tanara s-a imbolnavit grav de ficat. Cine credeti ca a murit mai intai? Starea sotului si mizeria pe care le-a suportat au ucis-o pe doamna S. inainte de vreme.
Daca si-ar fi ascultat copiii si ar fi acceptat sa il duca la azil, ar fi trait si astazi, fiindca era destul de sanatoasa inaintea nefericitei intamplari. Dupa decesul ei, sotul a fost dus la azil, unde a fost ingrijit de personal calificat si cu experienta si a mai trait 4 ani.
2. Cazul bunicii mele. La varsta de 78 de ani bunicul a cazut la pat. Se intelege ca bunica era cea care ii dadea de mancare, il spala si il schimba si suporta toate mirosurile. Bunica a rezistat, dar erau cazuri, cand tot el era nervos si o mai altoia cu bastonul pe spate pe bunica, fiindca l-a zgariat cu hartia igienica sau a luat o hartie prea aspra. Cu siguranta ca nu si-ar fi permis acelasi lucru in prezenta unor straini.
Sa ingrijesti un batran paralizat nu este acelasi lucru cu a creste un copil, desi am auzit des comparatia. Copilul creste si ai speranta ca va deveni curand independent, dar batranul nu isi va mai reveni, dimpotriva starea lui se va deteriora pe zi ce trece. Mirosurile emanate de o persoana in varsta sunt mult mai grele decat cele din pampersul unie copil. Batranul vine si cu incapatanarea si starile sale de nervi, in timp ce copilul ne castiga prin gingasie.
Cel mai de lux camin pentru bunici din Bucuresti are personal cu experienta si pregatirea necesara sa faca fata oricarei situatii, oricat ar fi de grave. In institutie se afla personalul medical, care intervine in caz de urgenta.
In plus, aici de gasesc echipamente necesare bolnavilor nedeplasabili, carucioare potrivite, tot aici se poate face gimnastica de recuperare medicala, cand exista sansa refacerii.
Suna a condamnare sa lasi in grija unui batran care are si el problemele si slabiciunile sale, un alt batran grav bolnav.
La caminul pentru batrani, bunicul nu se afla in exil, ci este ca si cum ar pleca la o casa de odihna si tratament sau in vacanta.
Aici el este hranit bine si curat de trei ori pe zi, primind si o gustare in completare, i se sarbatoreste ziua de nastere, se poate spovedi de sarbatori la duhovnicul care vine special, are la dispozitie un frizer care sa il aranjeze si i se pune la dispozitie o masina care sa il duca in oras si sa il readuca acasa.
Nu trebuie sa va pese de gura lumii, fiindca lumea care comenteaza nu va ajuta cu nimic! Nu este omeneste sa lasi un batran singur si bolnav acasa sau doi batrani neajutorati sa aiba grija unul de altul!
Pentru un bunic care este adus la azilele de lux private preturile sunt cuprinse intre 2500-3500 de lei.
A venit timpul sa va faceti datoria fata de parintii si bunicii vostri si sa faceti abstractie de prejudecati! La caminul pentru bunici, batranii nostri au de toate: ingrijire, empatie, caldura fizica si sufleteasca, un camin curat, asistenta medicala permananta. Aici ei sunt respectati si tratati cu multa rabdare si au posibilitatea sa isi faca prieteni de varsta lor.