Un loc de munca este sfant, fiindca datorita lui castigi painea zilnica pe care o pui pe masa si bani pentru facturi si intretinerea casei, dar si pentru imbracaminte si incaltaminte.
Se schimba sezonul, automat hainele necesita triere, daca nu dorim sa ne tinem sifonierul ocupat cu imbracaminte inutila pe care nu o mai putem imbraca niciodata din diferite motive.
Iata care sunt acestea:
1. O persoana care se respecta, arunca hainele tocite sau cele care au ramas atat de mici, incat par imprumutate de la altcineva. Evident ca nici cele care sunt mai mari cu doua-trei numere nu mai pot fi pastrate.
2. In prezent, multe haine sunt gandite ca fiind de sezon. Nu discutam despre bluzele, fustele sau tricourile de toamna, de primavara sau cele foarte subtiri care sunt purtate vara, ci haine potrivit de groase, care merg in mai multe anotimpuri, numai ca se destrama, se rup, se intind, decoloreaza sau agata si se impune inlocuirea lor.
3. In timp, imbracamintea se demodeaza, iar cine se respecta tine pasul cu schimbarile, in masura in care acest lucru este posibil. Fuste foarte scurte nu mai merg dupa varsta de 40-45 de ani, dupa cum nici rochiile foare stramte nu mai avantajeaza anumite conformatii.
Dreptatea la locul de munca nu exista, dar oamenii trebuie sa fie suficient de maturi sa inteleaga urmatoarele lucruri:
1. Adesea, oamenii puternici sunt lasati sa se descurce singuri si numai cei slabi cauta sa se asocieze in clanuri, grupuri de interventie, “grupul care ia mereu scame imaginare de pe sacoul sefului”.
2. Dreptatea ideala nu exista, fiindca privita din alt unghi de vedere, imaginea acesteia va fi diferita. De pilda, daca lucrezi in alta localitate, ti se va parea ca localnicii sunt avantajati. Lor li s-ar parea nedrept sa fie altfel.
In plus, fiecare sef are simpatii si antipatii si mai ales are nevoie de informatori care sa ii spuna tot ceea ce se petrece, cand acesta lipseste.
In mod cert ca exista ierarhii si daca alegi https://www.money-studio.ro/job-videochat si orice ai alege.
Un lucru este cert: nu am venit sa judecam lumea, iar daca ne dorim schimbarea, aceasta trebuie sa inceapa de la noi. Am venit sa ne bucuram de tot ce gasim in jurul nostru, incepand cu oamenii dragi si sfarsind cu semenul pe care nu il intalnim decat o data in viata.
Salariul ne ofera excursiile acelea de vis din strainatate sau cele din tara, petrecute la hoteluri de patru-cinci stele cu centru spa si restaurant de cinci stele. Dupa munca, oamenii au nevoie de odihna si de rasfat, sa poata face fata mai departe sarcinilor cotidiene.
Banii te ajuta sa iti renovezi casa, sa o mobilezi si sa o amenajezi, cum vezi prin reviste si sa te imbraci ca dupa ultim moda.
Este mult mai bine sa fii tratat corect la locul de munca si sa nu te simti dator nimanui, decat sa stai sub aripa sefului si sa te simti mereu dator fata de el.
Fara un serviciu stabil, viitorul sta sub semnul incertitudinii. In primul rand, trebuie sa fim asigurati in cazul in care ne imbolnavim si sa acumulam vechimea de care avem nevoie, sa iesim la pensie. In al doilea rand, din salariu putem pune bani bine pentru zilele negre ale batranetii.
Nu in ultimul rand, fiecare om trebuie sa se simta util societatii, adica sa ia din roadele acesteia, dar sa si produca. Multi pleaca in strainatate dupa un loc de munca si ii considera norocosi pe cei care isi castiga acasa bucata de paine.
Prin straini este greu si mancarea pare mai amara. Dorul de tara face viata mai grea. Oricat de mare ar fi salariul departe de tara si de familie, oamenii ar trebui sa stie ca si cheltuielile sunt mai mari acolo, sa nu mai vorbim de felul in care ne sacrificam sufletul si sentimentele.
Daca nu se comit derapaje mari la locul de munca si atmosfera este multumitoare, nu avem motive sa ne plangem. De cate ori ma lamentez de serviciul meu, ma compar cu cei care sunt extenuati dupa un an de munca si imi spun ca profesia mea nu este cea mai rea din univers.
Cum se simte un medic, care dupa ce face de garda o noapte intreaga, ziua urmatoare ramane la serviciu, fara sa se tina cont de faptul ca el nu a dormit? Ma gandesc si la muncitorii care asigura curatenia pe strazi si lucreaza pe caldura insuportabila, pe ploaie, vant si ger.
Sunt oameni care stau in picioare la locul de munca 8 ore din 8 ore si nu se asaza pe scaun decat in timpul mesei, cateva minute. Nu pot sa nu ii pretuiesc pe cei care lucreaza in mediul toxic si au mereu pericolul desupra capului.
Nu este usor sa fi miner, petrolist, sofer sau mecanic de locomotiva!